Este relativ usor de recunoscut dupa dimensiunile mai mari fata de ceilalti membri ai familiei si dupa penajul aproape complet cenusiu, cu nuante mai deschise pe burta. Varfurile aripilor si coada sunt negre la fel ca si linia din dreptul ochilor care i-a adus porecla de Zoro. Are un aspect dolofan dar care nu il impiedica sa fie un adevarat acrobat al zborului. Lungimea corpului este de 20-25 cm, deschiderea aripilor de 30 de cm si greutatea de 30-40g.

  Pentru a se hrani, sfranciocul mare isi cauta puncte de oservatie ("excubitor" inseamna in latina "santinela" iar "Lanius" inseamna "macelar"), de obicei varful unei crengi, de unde plonjeaza pentru a prinde mici rozatoare, insecte mari sau soparle. Iarna poate prinde si pasari mici, in special vrabii. Daca hrana este abundenta, isi pune prada la pastrare in spinii copacilor. Putem spune ca sfranciocul mare ocupa iarna teritoriile de vanatoare lasate libere de cel roasiatic, care migreaza insa numarul lor este mult mai mic.

  Cuibul este construit in vegetatie deasa, ferit de ochii pradatorilor. Femela depune 5-7 oua, o singura data pe an, pe care le cloceste timp de 16-21 de zile. La cresterea puilor pot participa si alti adulti, de regula pui din anul anterior. Exemplarele care cuibaresc in zonele mai calde ale continentului pot avea si o a doua serie de pui, de regula mai putin numeroasa ca prima.

  Din aceeasi familie : Sfranciocul roaiatic