Sfranciocul
mare ( Lanius excubitor ) este cel mai mare din familia
sfranciocilor si poate fi vazut in Romania mai ales iarna. Cuibareste in
Nordul Europei de unde migreaza iarna catre interiorul continentului.
Mai rar pot fi intalnite perechi clocitoare si la noi in tara, in
special in nord.
Este relativ usor de recunoscut dupa dimensiunile mai mari
fata de ceilalti membri ai familiei si dupa penajul aproape complet
cenusiu, cu nuante mai deschise pe burta. Varfurile aripilor si coada
sunt negre la fel ca si linia din dreptul ochilor care i-a adus porecla
de Zoro. Are un aspect dolofan dar care nu il impiedica sa fie un
adevarat acrobat al zborului. Lungimea corpului este de 20-25 cm,
deschiderea aripilor de 30 de cm si greutatea de 30-40g.
Pentru a se hrani, sfranciocul mare isi cauta puncte de
oservatie ("excubitor" inseamna in latina "santinela" iar "Lanius"
inseamna "macelar"), de obicei varful unei crengi, de unde plonjeaza
pentru a prinde mici rozatoare, insecte mari sau soparle. Iarna poate
prinde si pasari mici, in special vrabii. Daca hrana este abundenta, isi
pune prada la pastrare in spinii copacilor. Putem spune ca sfranciocul
mare ocupa iarna teritoriile de vanatoare lasate libere de cel roasiatic,
care migreaza insa numarul lor este mult mai mic.
Cuibul este construit in vegetatie deasa, ferit de ochii
pradatorilor. Femela depune 5-7 oua, o singura data pe an, pe care le
cloceste timp de 16-21 de zile. La cresterea puilor pot participa si
alti adulti, de regula pui din anul anterior. Exemplarele care cuibaresc
in zonele mai calde ale continentului pot avea si o a doua serie de pui,
de regula mai putin numeroasa ca prima.
Din aceeasi familie :
Sfranciocul roaiatic |