Prepelita mai este cunoscuta si sub numele de pitpalac si este des intalnita in literatura noastra, de la povesti vanatoresti si pana la povesti pentru copii. Este o pasarea foarte iubita de lucratorii campului deoarece ii insoteste mereu cu cantecele ei cu care isi aduna puii. Desi o auzim mereu in zonele de cuibarit, prepelita este foarte greu de observat si fotografiat. In caz de pericol, prefera sa stea lipita de pamant, ajutata de camuflajul perfect, iar la zbor apeleaza doar in ultimul moment, cand pericolul este iminent.

  Penajul are o culoare generala bruna cenusie,cu dungi transversale albicioase.Pe piept si pe burta este de culoare alba galbui. Zboara doar atunci cand pericolul este iminent, in rest prefera sa stea bine ascunsa,lipita de pamant, ajutata si de penajul sau.

  Cuibul il face pe pamant. Femela depune pana la 15 oua pe care le cloceste singura.Perioada de incubatie este de 21 de zile. Puii sunt crescuti exclusiv de catre femela.Sporul anual de pui depinde foarte mult de capriciile naturii. In anii cu ploi multe si abundente sunt foarte multe cuiburi distruse de suvoaiele de apa. Puii sunt hraniti in prima parte a vietii lor cu insecte si larve iar mai tarziu invata sa manance diferite seminte si fruncte.

  In ultimii ani se observa o scadere masiva a efectivelor si asta se datoreaza atat vanatului clasic cat mai ales metodelor de prindere "industriala" cu ajutorul unor plase pe traseele de migratie ale pasarilor. Ultima metoda de a le vana nu este specifica tarii noastre. In tarile arabe sunt vanate in mod traditional cu ajutorul soimilor.