Prepelita ( Coturnix coturnix ) este
foarte asemanatoare cu potarnichea dar mai mica, avand o greutate de
aproximativ 150g. Marea diferenta intre ele este ca prepelita este
oaspete de vara, sosind la noi in luna aprilie iar toamna ne paraseste
pentru a ajunge in zone mai calde. Cel mai des o intalnim in zonele de
campie,in miristi sau in campurile cu faneata sau lucerna.
Prepelita mai este cunoscuta si sub numele de pitpalac si este des
intalnita in literatura noastra, de la povesti vanatoresti si pana la
povesti pentru copii. Este o pasarea foarte iubita de lucratorii
campului deoarece ii insoteste mereu cu cantecele ei cu care isi aduna
puii. Desi o auzim mereu in zonele de cuibarit, prepelita este foarte
greu de observat si fotografiat. In caz de pericol, prefera sa stea
lipita de pamant, ajutata de camuflajul perfect, iar la zbor apeleaza
doar in ultimul moment, cand pericolul este iminent.
Penajul are o culoare generala bruna cenusie,cu dungi
transversale albicioase.Pe piept si pe burta este de culoare alba galbui.
Zboara doar atunci cand pericolul este iminent, in rest prefera sa stea
bine ascunsa,lipita de pamant, ajutata si de penajul sau.
Cuibul il face pe pamant. Femela depune pana la 15 oua pe care
le cloceste singura.Perioada de incubatie este de 21 de zile. Puii sunt
crescuti exclusiv de catre femela.Sporul anual de pui depinde foarte
mult de capriciile naturii. In anii cu ploi multe si abundente sunt
foarte multe cuiburi distruse de suvoaiele de apa. Puii sunt hraniti in
prima parte a vietii lor cu insecte si larve iar mai tarziu invata sa
manance diferite seminte si fruncte.
In ultimii ani se observa o scadere masiva a efectivelor si
asta se datoreaza atat vanatului clasic cat mai ales metodelor de
prindere "industriala" cu ajutorul unor plase pe traseele de migratie
ale pasarilor. Ultima metoda de a le vana nu este specifica tarii
noastre. In tarile arabe sunt vanate in mod traditional cu ajutorul
soimilor. |